// >>> 24.02.07 din avionul cluj – bucuresti, ieri pe la 7 si un sfert dimineata, norii stateau, incremeniti ca niste valuri inghetate, albe, pufoase. apoi, avionul s-a indreptat spre pamant, unde-i e, de drept, locul. un purice metalic gigant, printre norii atosi ca blana unui montruos dar cuminte caine din plastic.

// >>> 02.08.06 un nou record de tacere pe pseudosite: 187 de zile. si un record personal de mailuri. ieri am primit nu mai putin de 62. pana la three digit figures ar mai fi vreo douazeci de ani de publicitate. sau doar doi ani de participari la petreceri mondene. dar cine poate sti...

// >>> 27.01.06 106 zile 3 ore 18 minute au trecut de la ultima insemnare pe pseudosite. as putea gasi un milion de motive pentru care nu am mai scris nimic aici, dar ma voi purta ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. oh yeah, 'cause i'm so good at that.

// >>> 12.10.05 m-am intors, dupa o saptamana de ploaie rece si rautacioasa, acasa. nu am intrat deloc pe net de la portoroz. acum, vad poza cu marea si parca mi-e teama sa intru. ca in fata unui loc strain, de frica cine stie caror revarsari nedemne de trairi ce vor sfarsi prin a-mi fi indiferente, am ezitat trei zile inainte sa dau primul clic. i'm such a brave man.

// >>> 19.09.05 anul asta a se stinge incet, ca de o boala incurabila dar banala. poate la sfarsitul lui voi fi in stare sa trag linia aia pe care tot nu ma indur sa o trag de atatia ani. si sa ma nasc din nou, pentru ultima oara.

// >>> 03.09.05 tot din seria tryin' to catch up. o dorinta inexplicabila de a vedea the hitchhiker's guide to the galaxy m-a impins in sala, intr-o dupa-amiaza perfectaincaresastaisisanufacinimic, la cluj. filmul incepuse de vreun sfert de ora. m-asez eu cuminte, nici prea aproape, nici prea departe de ecran. uimitor, filmul e foarte bun, o parodie foarte bine scrisa, jucata, regizata si specialeffectizata. ma holbez, prins de firul narativ impecabil. la un moment dat, omenirea proslavea un computer imens, cel mai mare ever. se astepta de la el raspunsul la intrebarea "care este sensul vietii?" parca. computerul s-a gandit putin si a zis ca da raspunsul peste vreo 7 miliarde de ani. si s-a pus pe procesat. dupa 7 miliarde de ani, cativa supravietuitori plini de speranta asteptau raspunsul. n-as fi ghicit niciodata care era raspunsul. dar probabil asta a fost motivul pentru care a trebuit neaparat sa vad acel film. raspunsul era... "42".

// >>> completare la what's up din 08.03.05 de fiecare data cand imi las bagajul la intrarea in supermarketul din unirii, femeia aia il pune in dulapul cu nr. 42. cand am fost in delta, am mers cu un autocar cu nr 42. pe un tricou vechi, odata, ea a gasit un 42 discret dar vizibil. s-a enervat si l-a aruncat, departe...

// >>> 22.08.05. 7 minute a durat convorbirea in care am aflat ce a mai facut canciovici in ultimul an si chiar si ce are de gand sa faca in urmatorul. am aflat astfel ca berile pe motor de ziua lui au intrat in istorie. adica stirea de acum un an a fost si prima si ultima. da, la motoare nu mai e ce a fost odata, am stabilit de comun acord, nu mai stim pe nimeni si e foarte mare mizerie pe jos, seara, dupa ce pleaca lumea. aseara mi-am dat seama de ce e asa. pentru ca a fost o vara in care vantul a batut foarte tare pe motor. mai ales seara, dupa ce mai pleca lumea. mizeria era doar un deplasare subtila de paradigme. mi-am mai dat seama si ca, pe masura ce trece timpul, nu numai ca devenim intoleranti dar ne cautam motive pentru a ne simplifica viata. adica devenim temporar superficiali doar pentru a renunta la obiceiuri care odata ne placeau, dar acum au inceput sa ne deranjeze. despre cat de putina lume mai stiu pe motoare, nu pot sa nu-i dau dreptate lui radu. am adesea aceeasi senzatie de instrainare. dar, asta e, nu mai suntem acum zece ani, cand stapaneam motoarele si eram seara de seara acolo, pana si pe profesori dupa diploma i-am dus acolo. pe atunci, inca mai erau motoare pe "motoare", rockeri, hipioti si punkeri. acum, aproape toti colegii mei sunt casatoriti, divortati ori au copii, pe motoare sunt vaci, brits, ragga si neopunkeri. so, after all, mare diferenta nu e. doar noi ne schimbam, cu sau fara voia noastra. oricat de tare ma voi schimba, voi merge intotdeauna la motor. pana ce se va desfiinta sau pana ce voi deveni unul dintre mosii aia despre care intotdeauna m-am intrebat ce naiba cauta acolo.

// >>> 16.08.05. i have no fuckin idea cand naiba am facut poza asta. si nici de ce.

//>>> 09.06.05. curios. pentru astea 69 de zile trecute de la ultima insemnare, asta e tot ce am gasit de zis. nici nu stiu cand a aparut motion blur, dar, fara pricina, imi pare foarte potrivita, acum.

//>>> 01.04.05. delir. when i'm so tired

// >>> 15.03.05. urc in blocul obscur dintr-un fund de pantelimon, unde urma sa-l vad pe avocatul superman care i-a ajutat pe ai mei sa castige procesul pentru casa in care eu si grasul de frate-meu am copilarit duios. si ce numar zbiera la mine, argintiu, de sub hublou? nu mi-a venit sa cred. 44. patruzeci si patru. patru dupa four. is this the twilight zone or what?

// >>> 08.03.05. m-am nascut pe 4. am numarul 44 la bocanc, numarul 4 pe echipamentul de bachet, stau la nr. 8=2x4 si la apartamentul 16=4x4. am intrat foarte des intr-o vreme intr-un apartament cu numarul 42, contabilul meu are interfon 42, cine a stat la 42 sta acum la 4 iar la bazin m-am dus la vestiarul cu nr. 42. 4 ani am muncit cel mai mult intr-un loc, la etajul 4. azi e 8, adica de doua ori 4. well, ain't that cute?

// >>> 12.02.05. din cand in cand, in d'arcy-ul meu cel drag si in care simteam ca pot sa stapanesc lumea daca vreau, imi salvam mailurile, toate odata, iesea un rtf urias, o lunga poezie a mesajelor. nu mi-am sters decat foarte putine mailuri, in cei patru ani, aveam la sfarsit vreo sase mii de mesaje primite si alte trei patru mii trimise, mai mult texte, pentru ca pe alea cu imagini sau layouturi nu le pastram. am recitit aseara o parte dintre ele. nu mai dormisem de peste 40 de ore, dar eram foarte lucid. si mi-am dat seama cat de mult m-am schimbat. acum fata de atunci, atunci fata de inaintea lui atunci. da, aproape nu ma recunosc. ar trebui poate sa ma accept asa cum sunt acum, dar nu vreau, nu-mi place. si nu stiu ce sa fac. can't find the one i am no more.

// >>> 31.01.05. inca nu-mi vad capul de treaba. desi, dupa parerea halucinanta a unei colege pe care o respectam, se pare, mult mai mult decat ea pe mine, nu fac absolut nimic. ce-i drept, nu din motivul asta, si cheful de a scrie mi-a cam trecut. poate mai incolo...

// >>> 08.01.05. frumos. dupa design is pleasure, troniu not decay. he also made my day.

// >>> 07.01.05. we might have a winner...

// >>> 31.12.04. dupa un craciun cu multa munca, un revelion cu destinatie incerta. concurs cu deadline azi, ora 23. you (adica tu, nu eu) instantly win one personal section (pseudoyounameit) on the pseudosite, daca stii raspunsul la intrebarea "unde voi petrece eu (adica eu, nu tu) revelionul 2004-2005?".

// >>> 14.12.04. tot dadeam de buffalo 66 pe hbo, de vreun an si mereu nimeream undeva intre iesirea lui billy din puscarie si scena cu bowlingul. vizita in casa parintilor era geniala, amintirile alea, mai intai mici si apoi mari dar nu chiar cat ecranul, catelul, alergia la ciocolata, cantecul babacului, mereu vedeam cate ceva care ma prindea si ma tinea lipit de televizor. dar mereu aveam senzatia ca trebuie sa se intample ceva rau, ca nu are cum sa nu se intample, raul plutea in aer. ieri noapte am dat din nou de el si de data asta am vrut sa vad cum se termina. s-a terminat intr-un fel pe care nu-l asteptam de loc. si m-a lasat cu un zambet tamp pe fata, mult timp, chiar si acum cand scriu. a fost o revelatie pura, the plain&naked story of a man who comes to life, trecand prin purgatoriul propriilor lui angoase, cu bine. imi place vincent gallo. el joaca, regizeaza, scrie scenariul si pana si muzica. filmul e facut in 1997, un alt an foarte bun, in care au mai iesit trainspotting, the pillow book, full monty, u-turn, a life less ordinary, gattaca, good wil hunting, jackie brown dar si titanic, as good as it gets, fifth element, con air sau donnie brasco. asa ca mi-am dat seama ca imi place foarte mult sfarsitul deceniului zece, parca totul se aseza in mintile noastre, doar ca sa erupa iar si iar. danny boyle n-a mai facut un film ca trainspotting de atunci, nici ewan mcgregor, nici vincent gallo, nici macar james cameron sau rober carlyle. dar sa nu exagerez, brad pitt a tras rolul vietii lui dupa doi ani, in fight club, deci se poate…

// >>> 13.12.04. ca tot vorbeam, am primit unul dintre cele mai frumoase si cu siguranta cel mai neasteptat cadou din ultima vreme, de la colegul daniel g. ei bine, da, the one and only u2 - how to dismantle an atomic bomb se afla de alaltaieri in posesia mea. si acum ma duc sa strig de bucurie. peste deal, ca-n tom si jerry.

// >>> 13.12.04. okay, dewds. let's not get too cheesy, a'a'it?

// >>> 13.11.04. stateam eu singur in casa si dintr-o data a inceput sa miroasa a prune, stii, mirosul ala de pruna prospat rupta, de carne de pruna verde pe dinauntru, care se rupe in fasii, de pulpa tare si elastica, nu foarte coapta. mi-am amintit de copilaria mea stupid fericita, cand credeam ca toti oamenii sunt buni si cinstiti si frumosi.

// >>> 09.11.04. i lost the saved generation. in traducere libera, mi-am uitat intr-un taxi fesul albastru pe care scria chestia asta: "saved generation". poate unde se apropiau cei 35 de ani, mi s-a parut ca nu pot sa nu-l am. toate acestea se intamplau intr-un magazin de toale din care as fi cumparat totul, located in liubliana, slovenia. brandul se cheama jack jones si apartine unui producator din danemarca - bestseller brands. jj produce vintage denim, care arata absolut bestial. deci daca vedeti pe cineva cu un fes albastru pe care scrie saved generation, smulgeti-l fara o vorba si fugiti.

// >>> 05.11.04. in sfarsit, ceva demn de consemnat. mi-a venit si mie randul: 35, ieri. chiar, parca ieri...

// >>> 13.10.04.bla blabla bla bla bla blablabla bla bla blablabla blabla blabla bla bla

// >>> 16.09.04. dubluslash space trei sageti sau de trei ori shiftpunct, space si data insemnarii. ce semne fara sens. cam asta e, dealtfel, continutul celei mai recente insemnari personale. ea vine dupa cea mai mare pauza de news din viata pseudosite-ului. adica nimic dupa nimic.

// >>> 29.08.04. news-urile mele incep sa semene cu niste memorii de prozator interbelic, pe alocuri si de saizecist dizident, afirmat in toamna creativitatii lui pe la vreo catedra de universitate americana. o fi bine, o fi rau?

// >>> 21.08.04. ziua lui canciovici e un eveniment in genere monden, are loc la motor, pe 21 august a fiecarui an si in nici o alta zi, indiferent in ce zi a saptamanii pica 21 august. pe vremuri vedeai prieteni vechi, studente ce jinduiau dupa orgasmele intelectuale pe care creierul domnului canciovici le provoaca periodic si chiar diverse celebritati din lumea publicitatii, fosti arhitecti vrajiti de putere si bani, ba chiar si ceva oameni simpatici din marketing, potentiali clienti pentru o potentiala locuinta individuala. ii vedeai pe fotograful gabi hirit, pe adi botzan de la mccann, ca sa nu existe confuzii, artur boitz, hanno hofer si multi altii. n-am mai fost la ziua lui radu canciovici de vreo sapte ani. pana aseara, cand a facut 37 de ani si la masa nu mai erau atat de multi oameni ca pe vremuri. colegii de facultate mai mici sunt plecati prin toata lumea, celebritatile au alte prioritati. mai erau doar cei mai vechi prieteni: luca, florin gross, matei, raicu, titorov. cam acelasi grup de barbati mai mult sau mai putin charismatici, inconjurati aproape in fiecare an de alte femei, mai mult sau mai putin tinere, mai mult sau mai putin frumoase, care mai mult sau mai putin tac. intre timp radu a ramas singur pe lume, si-a recastigat o casa, deci si independenta financiara si vrea sa-si ia o noua masina. ma bucur ca, in ciuda trecerii timpului, nu i-a scazut defel pasiunea pentru muzica buna si ca inca ar mai vrea sa faca o casa asa cum stie el ca se face arhitectura adevarata.

// >>> 14.08.04. rockeri in baggy jeans sau din nou iris, pe tvr 1 azi noapte, intr-un zapping absolut  intamplator. nu i-am vazut  niciodata pe baietii astia cantand altfel decat live si fara greseala. cristi minculescu ma induioseaza de fiecare data. cand ma gandesc cum radeam de ei pe vremuri, cu cenaclul flacara: valuri ce se sparg de mal, intr-o mare de iubire… de fapt, nici nu stiu daca ei cantau asta sau nu. iar iulica vrabete, arhitect si el (mai venea in vizita  pe la andries, pe vremea cand lucram in atelierul lui calin irimescu, vechi  si foarte frumos, bine ascuns in aripa veche a scolii), e un foarte bun si suportabil prezentator. spre deosebire de colegul lui de tvr 1, teatralul gigolo cam expirat, bitman.

>>> victima a zappingului. pe tvr cultural, emisiune despre aura urziceanu. ea si aurelian ma scoteau din minti cand eram mic. acum mi se pare fabulos si incredibil - ce cuvinte goale - ca am prins macar putin si imatur ceva din vremurile alea si ca nu m-am nascut pentru a deveni, ca multi dintre colegii mei, o gorila a house-ului monoton, cu reverberatii de 1000 de watti in cosul pieptului si priviri baloase pline de mojito sau doar cocacola, dupa buzunar, pe soldurile innebunitoare ale fetelor care scaneaza in ordine prada sau puma, d&g sau levis, brelocu de mertzan sau audi, motorola sau sony, armani sau polo garage, colanu de goldeanu si perciunele subtire si pentru care conteaza daca e mojito sau doar cocacola.

// >>> 06.08.2004. anul asta se duce si el incet dar sigur. nu mai pot sa scriu pe pseudosite. poate nu se mai intampla nimic demn de impartit lumii in viata mea. lumii? care lume? poate celor 7-8 oameni care-mi viziteaza cat de cat regulat site-ul. sau nevinovatilor pe care google si msn ii arunca accidental pe pseudosite, in cautare de bizarerii ca "mihaela radulescu gravida" sau "lazy mike", un portal plin de backdoor-uri catre free porn sample sites. sau poate locul ala in care soarta, pana la urma mai mult decat disperarea, m-a aruncat, imi fura toata vlaga si imi consuma tot timpul. ce patetica si falsa consolare, ha ha. mai bine m-as apuca sa-mi fac un bar, ca fozzie, in care sa iau banii prietenilor si sa pun muzica pan la 5 dimineata. ce frumos ar fi. radiohead, u2, de phazz, metallica, coltrane, cake, sting, police, k's choice, muse, joni mitchell, chiar ceva beatles, pink floyd, doors, king crimson, zeppelin, animals, rita pavone, yves montand, brel, aurelian andreescu, jean moscopol. sau xploding plastics, slipknot, fatboyslim, moby, faithless, prodigy, bush, electric brother, bjork, branvan3000, ceva coldplay, mult massive attack, chet baker, eels, portishead, nirvana, skunk. partizan, philip glass, muzica din fight club, din romeo si luileta si requiem for a dream, jazzamour, tori amos, amon tobin, gorillaz. si jamiroquai, cure, pixies, velvetunderground, zuko, dave brubeck, vinicius, gaetano, djavan. si timpuri noi. si sfinx si phoenix si iris si celelalte cuvinte si survolaj si soundgarden si nina simone si chiar si pe good ol nat king cole si pe fiica-sa, pe all jarreau si chiar si pavarotti sau [we love you] michael, macar cat sa danseze deni si sa radem putin de el, cu nostalgie...

// >>> 30.07.2004. unii oameni nu se satura niciodata de a se catara pe spinarea altora, in drumul lor spre gloria eterna si spre grasele conturi in cele mai sigure banci din lume. cel mai recent exemplu, care m-a izbit, pe mine si pe cativa alti fosti colegi, intr-o aparent linistita dupa-amiaza de joi a saptamanii trecute, poate fi vizionat in numarul de august al revistei unica, la pagina 42, cred. o agentie infiintata recent isi insuseste, pretextand o pretinsa vina a redactiei, cateva lucrari care nu ii apartin. trist. e drept, sunt si lucruri bune acolo: cateva pictoriale frumusele ale binecunoscutului cosmin gogu. e, rahat, am scris niste chestii intr-un stil care, observ, difera de cum scriam de obicei. e clar ca le-am scris pentru altii...

// >>> 17.07.04. ma uit, pentru a nu stiu cata oara, dar nu de mai multe ori decat la fight club, la trainspotting. filmul asta it’s fuckin’ poetry, man, curge atat de perfect as a hit in ya fuckin’ veins. e un film perfect, al dracului de perfect, chiar si traducerea e foarte foarte buna. ca sa termin in in nota de cinism iesit din cea mai pure as fresh snow invidie, pacat ca rents, pan' la urma, a ales viata, a vrut a big fuckin’ tv and a job si s-a dus in hidosul hollywood, distrugatorul  atator destine. wake up, ewan boy...

// >>> tot vineri, una dintre acele zile in care blestem clipa in care m-am apucat de publicitate.

// >>> 16.07.04. sase zile in amsterdam. totul a devenit foarte, foaaarte, foaaaaarte linistit...

// >>> 29.06.04. am invatat, proces infinit, in general stimulat de greseli neasteptate, ce nu trebuie sa scriu pe pseudosite. regula nr1 - sa nu scrii despre prieteni sensibili // regula nr2 - orice lucru interpretabil e regretabil // regula nr3 - cinismul nu este intotdeauna apreciat // regula nr4 - pe cat posibil, personajele din stirile si povestile de pe pseudosite sa nu-l citeasca niciodata sau sa nu aibe acces la net // regula nr5 - despre cei care cu siguranta vor citi, sa scrii numai de bine // regula nr 6 si ultima - e mai mult o observatie: cineva, la un moment dat, chiar va citi ce am scris eu aici. si va avea o parere. cam atat pentru azi.

// >>> 19.06.04. jurnalul unei calatorii vechi de mai bine de o luna: three imaginary boys: taramul copilariei lui daniel, joaca lui radu sub ochii ingroziti ai sotiei, obsesia lui costin. si originalul. e bine sa regasesti vechi prieteni, te ajuta sa crezi ca nu esti singur.

>>> pe weblog, alice revine cu o stire pe care, probabil de emotie sau frica, o stersese, cam acum o luna. lipseste un cuvant important. oare dece? si apoi, who the fuck is alice?

// >>> 10.06.04. in direct, moartea unui porumbel cu reflexe lente, strada abrud, tocmai ieseam de la yama studios. the smell of death surrounds me. diablo, v1.

// >>> 06.06.04. ieri am vazut un om mort in metrou. era culcat la baza scarilor, in piata victoriei 1. cativa tineri stateau la 2-3 metri si pazeau ziarele cu care il acoperisera. cineva ii lipise o lumanare de mana dreapta. ma gandeam cum ar fi fost sa ia foc, trupul ala memiscat. avea pantofi si un costum gri, deci nu cred ca era un homeless. paznicul de la metrou se plimba agale, la o distanta care nu il implica cu nimic. oamenii au trecut grabiti, ca si mine. m-am urcat in primul tren si viata mea a continuat la fel ca pana atunci.

// >>> 29.05.04. o data la doua saptamani, pseudositeul are voie sa-si smulga capul din apa si sa ia o gura de aer. sa vedem cat il mai tine de data asta.

// >>> 15.05.04. cred ca incepe sa-mi pese din ce in ce mai putin de pseudosite. e ca o iubita de care nu-ti vine sa te desparti si atunci faci totul pentru a o face pe ea sa renunte. sunt la timisoara si ma afund in necunoscut. multi foarte multi oameni noi, cum se intampla de fiecare data cand pornesti pe un nou drum. surprinzator, nu e atat de greu sa ma obisnuiesc cu ei. de fapt, constat ca suntem foarte asemanatori. e un mimetism ermetic si care ma face sa ma intreb cu disperarea unei revelatii condamnabile, daca oare ne ascundem cu totii atat de bine sub mastile noastre de civilizatie incat devenim identici.

// >>> 06.05.04. mai ieri am fost prima oara in direct la televizor. asta ridica la 4 numarul meu de aparitii televizate personalizate, adica in care imi apare numele in burtiera. pentru ca celelalte, din categoria "uite, ne-au filmat si pe noi la premiera / concert', nu se pun. constat o inevitabila crestere, cu aceasta ocazie, a numarului de single serving friends pe care ii adun pe masura ce imi diversific existenta. chiar, cati oameni putem cunoaste sau macar intalni intr-o viata?

// >>> 26.04.04 de fiecare data cand mi se intampla lucruri, vreau sa le scriu in pseudosite. imediat incep sa mi se arate vorbele, exact asa cum as vrea sa le scriu, rand dupa rand, dar degeaba, pseudosite-ul e departe. e ca un ficat prin corespondenta, care primeste fierea gandurilor mele, de regula fetide, direct prin posta, prin plicuri-capcana. le deschide, hartia explodeaza si resturile cad in jur, dospind pe asfaltul fierbinte. e ca si cum gura mea, uriasa si cu buzele rosii, dupa care invatatoarea mea era innebunita si de aceea o uram, s-ar plimba haotic prin new york, in timp ce eu as vorbi fara glas undeva intre magheru si eva // aveam nevoie de textul asta. desi poate ar sta mai bine la pseudotexte, dar trebuia sa incep cumva, dupa o atat de mare pauza.

// >>> 20.04.04. pseudositeul e pe moarte. incerc sa-i fac ceva respiratie gura la gura, hmmmpfff, hmmpfff... gata, nu mai da din picioare si convulsiile au disparut.

// >>> 09.04.04. fascinat de mihaela radulescu gravida, grasa, machiata in exces si foarte dezirabila, pe coperta ultimei viva, am smuls din mana vanzatoarei ultimul exemplar, in graba de a prinde urmatorul tramvai 42. putin jenat, dar consolat de gandul ca nu ma voi intalni niciodata cu vreun cunoscut in acest tren al mortii, inafara de baiatul fara laringe care imi facea praf diminetile de facultate, in metrou, acum zece ani, deschid revista. cand colo, oroare, citoyens! unele dintre cei mai mari nume de fotografi de moda de la noi semnau cateva pictoriale cumplite... lumini impersonale, cadre delasatoare, o mare dezamagire. poate graba, poate viva plateste prost. dar eu stiu ce pot oamenii aia. de aceea, nu imi pot explica

// >>> imi amintesc ca bogdan dumitrache, care a fost primul art director pe care l-am vazut vreodata, mi-a spus, usor dezamagit, ca singurul care citeste wallpaper de la ei din agentie e un poponar. adica e chiar poponarul agentiei, nu in sensul peiorativ. pe atunci (2002) am fost chiar shokat, dar m-am decis intre timp sa controlez rabufnirile laturii mele feminine. asa ca evit de atunci sa mai spun in public ca wallpaper e una dintre revistele care ma excita cerebral in fel si chip, sfarsind inevitabil in adevarate adevarate orgii vizual - senzorial - culturale - si - de - toate - felurile

// >>> marturisesc ca sunt usor dezamagit ca felicitarea electronica de paste a lui andi moisescu catre grupul lui de maileri a fost exact aceeasi gluma pe care am primit-o de la un domn fost client, care pe langa ca presteaza activitatea absolut onorabila de a vinde ceva bunuri de larg consum, insista sa faca niste site-uri oribile. deci nu suntem atat de diferiti precum am vrea sa se vada

// >>> nu-mi place la noul meu loc de munca. desi emac-ul bate powerbook-ul meu ancestral supraplatit si am licenta pentru toate programele, softul de update al pseudosite-ului nu functioneaza pe mac de nici un fel

// >>> 06.04.04. in sfarsit, un pc=personal computer. si ceva timp. I lowe you all. stay tuned// 02.04.04 azi n-am chef de pseudosite

// >>> tot vineri, desi nu stiu daca realizeaza ce i se intampla, se bucura de aniversarea numarul 5 istericul meu nepot darius

// >>> pe 2 aprilie cainele meu daniel ar fi avut nici mai mult nici mai putin decat paisprezece ani   

// >>> masina strange din dinti si musca> pamantul reavan din nou, pleznita discret dar temeinic de neuronii aprigi ai omului. am facut sa mearga link-urile si in a brief moment, cu ajutorul nepretuit al lui paramon, sper sa le si fortez sa se deschida intr-o noua pagina...

// >>> printesa cu trupul de otzel m-a muscat ieri, probabil intr-o neinteleasa criza de aversiune fata de prozaic. sau prozac. nu conteaza, ieatletters, anyway. numele tau va fi jaws, de-acum incolo. sunt suficient de rau?

// >>> incep sa realizez ca probabil nu voi trece niciodata de nivelul mediocru al interpretarii usor parsive a realitatii. adica daca vrei sa lasi un semn, trebuie sa produci realitate. greu. si inca mi-e cam lene >>> pentru ca lazymike.com era prea porno ca sa nu-mi pun in pericol integritatea pseudosaitului, m-am ales cu big lazy cool & dry

// >>> shocking positive experience intr-o zi de depresie, cu ultimele 2 piese de pe HAIL TO THE THIEF_Scatterbrain si A Wolf At The Door. a nu se rata, ca si site-ul oficial Radiohead

// >>> 29.03.2004 >>> peste o saptamana incep lucrul. as vrea sa fiu rentier

// >>> in sfarsit m-am prins ca stirile alea noooi, asaa, stau inainte de alea veeechi. greu dar mai bine mai tarzu, etc. si multumesc supermagnet si tuturor saiturilor care stiu cum se citeste un calendar si nu numai

// >>> bai, asta-i frati'miu', bai

// >>> si mi-am gasit si eu un autolink. supernou, ultracool, uberdesigned >>> ieatletters

// >>> fucked up, zice aliali. eu zic ca e beton. mai ales cand te detonezi langa cate un copilas stingher. sau un grup de femei neajutorate.

// >>> dolarul tot creste! ce bine

// >>> protv.ro poate cel mai hidos site al unei televiziuni. anacronic. 1994, ca 1984. cartea, nu spotul apple

// >>> superhaios http://www.maus.ro! bravo pentru Chrysopeea Design, adica autorii lui. n-au sait inca si puteau sa-si aleaga si ei un nume mai acatarii, da' merge treaba...

// >>> pseudo a aparut in urma unei chestii genial de adevarate spuse de ligia, cum ca asta e un pseudoportofoliu si un pseudo-nu-mai-stiu-ce. oricum asta e exact ceea ce e, un pseudosite. iar ligia e unul dintre cei mai tari copiraiteri pe care ii stiu. asta e   

// >>> ma chinui de 1 h sa postez prostiile astea si sa arate onorabil. popo, unde-mi esti. zaiet, nu, pagadi!

// >>> siiiiiii, doamnelooooo si domnilooooor, nu stiu daca e cel mai tare designer din lume dar sigur my favourite____ floooriiiin caaaaaliiineeeescuuuu!!!. e, glumeam. designchapel ____he made my day cand am descoperiy ca pe saitul lui scrie *design is pleasure*. sa nu uitati asta.

// what's up? pai mai nimic. spre exemplu, nu ma duc la bates, cum credeau unii fosti colegi. gizas craist. si nici ligia, se pare