> ceva ganduri

nota: textele astea nu reflecta starea mea din momentul in care voi le cititi. sunt doar niste ganduri aruncate in timp, usor depresive, de cele mai multe ori, cateodata foarte. pentru starea la zi a spiritului meu, mergeti aici. vesnic recunoscator pentru intelegere.

> IGNORE >>> era un cal umplut cu paie, cu blana maro. picioarele ii erau batute in cuie pe un cadru de lemn, cu roti rosii. avea coama si coada albe, haturi si sa. eu si frati-miu l-am hartanit toata copilaria, ciudosi ca noi am crescut repede si el parea ca a fost dintotdeauna cam mic pentru noi. acum vreo 5 ani sau mai mult sau mai putin, ai nostri parinti l-au dat unor tigani de pe strada, impreuna cu jucariile care scapasera in timp tuturor generatiilor de veri mai mici, copii de prieteni sau colegi si apoi copii de copii de prieteni sau colegi. ei si ce, mi-am zis. dupa douatrei zile l-am vazut, pe maidanul din colt. si acum imi dau seama ca a fost mult mai demult pentru ca n-aveam macdonalds, inca. ii ipsea un picior, cadrul de lemn disparuse iar capul ii atarna rupt, intr-o parte. se misca incet, ca si cum un puradel ii daduse un ultim branci si fugise, plictisit, sa se scuipe si imbranceasca cu tovarasii lui, printre muntii de gunoi, tronand tantosi peste fundatiile de case vechi si blocuri interbelice, rase de buldozer prin optzeci si opt sau optzeci si noua, cand eram eu in armata. am inghitit in sec si am trecut mai departe, asa cum ar fi facut oricine altcineva.

> MOTION BLUR >>> intoarce capul repede de la stanga la dreapta si de la dreapta la stanga si inapoi si inainte, te misti extrem de incet si totusi. de ce pare ca totul trece pe langa tine atat de repede? pentru ca tu stai. nu te misti. iti misti doar capul, de la stanga la dreapta si de la dreapta la stanga si inapoi si inainte. atat. dar lumea se misca, mai. evolueaza. se reproduce. si uita. uita totul. fiecare zi e o noua viata. fara trecut. doar viitorul unei vieti tot mai mici. pana intr-o zi, cand viata cea noua va fi doar o zi.

> I'M SO TIRED >>> intotdeauna cand sunt obosit, devin o meduza imensa. simt totul atat de intens, cu toti porii sufletului. nu mai sunt cinic, nu mai sunt rau, nici meschin. nu mai simt nimic rau. sau totul e amplificat atat de tare incat durerile alea cele mai intense sunt atat de placute, atat de placute. si simt sangele curgand prin trupul care devine transparent, parca as fi plin de gretos de multi ochi pe dinauntrul epidermei, asa ca nichita. si imi aduc minte de romulus, zbiera ca un apucat intr-o zi de iarna din optzecisitrei baaaa, a murit nichitaaaa, baaaa si habarnaveam daca va incepe sa rada sau sa planga ca un nebun. vad venele si arterele, ca niste cabluri elastice, zvacnind innebunite ca niste virgine infinite, care ma abuzeaza in voie. si imi place de mor. totul e mai intens, totul e frumos, acel frumos, frumosul hulit si improscat cu noroi, frumosul de care ne e tuturor frica, pentru ca ar putea exista si asta ne sperie al dracului de tare. da, el frumosul, incepe sa umple golul din jur, dar nu e frumosul, e tot el, uratul din mine si din toti ceilalti, lumea, atat de urata si atat de frumoasa.

> THE ONE I AM NO MORE >>> am avut odata un vis. se facea ca eram intr-o camera (nu stiu de ce intr-o camera, poate din cauza rectangularitatii ei opresive, deci ordonatoare) si nu era nimeni cu mine. eram doar eu si umbra mea. care fugea de mine, concentric, pe toti peretii camerei. ei erau 12. imbracati ingrijit, cu bentite albastre, de fetru, roase dar atent carpite. erau fratii mei, gemenii.
nu ziceau nimic, ma urmareau numai, cu viteza luminii si toata camera era o sfera mare de lumina. dupa un timp, cam cat sa reincarnezi un fluture, pe pereti ramaneau dungi subtiri de sange din trupul meu. forta centrifuga ma musca incet si eu muream de placere.
un schelet cu chipul meu se reflecta deja in peretii luciosi de sange proaspat. i-am imbratisat pe gemeni si le-am golit arterele. imi era sete si sangele cald imi trecea prin gura si se scurgea pe vertebre si coaste. glontul imi strapunse chiar atunci locul in care trebuia sa fie sufletul si asta ma readuse la viata. pana la noapte.
si noaptea venea nesfarsit, ca un nesfarsit sir de sfarsituri, de diferite marimi si culori. cele mai dezamagite abia se mai tarau, calcate prietenos in picioare de cele negre, mult mai indecise si mai fragile. am deschis gura si s-au napustit in mine frenetic intr-un cor de disperari retinute, toate odata. ultima, pentru ca una trebuia sa fie, totusi, ultima, zic, se opri. murmura incontinuu vorbe fara sens, multe si dureroase, cuvinte siameze, legate ombilical si nascute unul din altul. fiecare cuvant se nastea cu strigatul destramat de durere al mamei moarte zamislitoare si al tatalui gol razand grobian nascand din nascare si durand din durere, gemeni identici cu mine, nascuti dintr-o nastere neterminata, morti deja, morti demult.
am inceput o noua zi de dupa noaptea in care am avut acest vis si gemenii nu s-au mai trezit. ma gandesc sa-i parasesc definitiv si sa moara de ciuda, singuri, doisprezece nesimtiti perfect fericiti cu ei insisi, multiplicandu-se infinit intr-unul singur.
realizez intr-un tarziu ca nu pot face asta, mai ales acum, cand nu ma mai vede nimeni.
doar eu ma vad, ma strig, ma ignor, ma deplang, ma irig, ma stric, ma desfac, ma tac, ma zac, ma iubesc, ma sper, ma duc, ma apuc. fara absolut nici un motiv. motivul e in mine, cacatul e in mine, imi mananc voma, nevomand-o la timp, voma e viata, voma ma tine in viata, ma obliga sa o duc la capat, care capat. nu exista sfarsit, exista doar inceputul, paralizat asa, neterminat, infinit inceput, chiar si moartea e un inceput. (Tuesday, May 14, 2002 6:16 PM)

>STUPID >>> am auzit aseara intr-un film aproape simpatic ca timpul vindeca totul. ca niciodata, am avut certitudinea ca asta e unul-dintre-cele-mai-absurde-tocmai-prin-redundanta truisme ale tuturor timpurilor. pentru ca nu avem timpul acela, al greselilor iertate prin ignorare. stai. astepti. esti un miliardar al orelor. nu poti sa crezi ca se vor termina vreodata. intr-o zi, in jocul dezgustator de frivol de-a leapsa cu timpul, iti dai seama ca aceasta abstractiune parsiva, viata, rade de tine tavalindu-se, cu gura aia a ei, hidoasa, plina de sangele tau. stie ca nu vei invata niciodata nimic din vietile celor dinaintea ta. stie ca ne vom zbate meschini si nedumeriti in aceleasi greseli puerile, surzi la tipetele mute ale mamelor grase, tatilor tristi, fratilor prea batrani, surorilor singure la patruzeci de ani, bunicilor morti prea devreme, prietenilor care au futut treisute de femei, amicilor care si-au inselat toate nevestele, sefilor care concediaza sistematic femei de serviciu, iubitelor care nu te vor avea, iubitelor care iti vor fi mame, copiilor pe care i-ai ucis, cainilor care ti-au lins mainile si apoi au murit si chiar ale voastre, cei care treceti pe langa mine in fiecare zi, fara sa stiti cine sunt, fara sa stiu unde mergeti. stiu doar ca pe unii dintre voi ii vad aproape in fiecare zi. fara sa stiu cine sunt, fara sa stiu unde merg.

> FUTURE >>> asta e frumusetea viitorului. e un prezent mereu asteptat. nu exista, dar devine pe loc trecut. chiar acum sunt in prezentul viitor, deja trecut.

> RECYCLE BIN >>> ies din ultimul miting, cu creierii lichefiati. mi se scurg usor pe umar, patandu-mi tricoul cu imprimeu, ales cu grija de pe threadless. ma scutur, sigur ca mi se vor regenera, maine sau in orice alta zi. imi iau rucsacul lee cooper, surfer's special design, care cantareste cam cat un caine de dimensiuni medii. strecor frivol cartela decojita care-mi garanteaza trafic liber si nelimitat in cladirea respectabilei companii in care imi construiesc, atent si asiduu, cariera. strada. din acest moment, ca si multi altii dintre colegii mei, devin un cos de gunoi. wastebasket. trashcan. recycle bin. pubela cu o destinatie incerta, miscandu-se brownian, dar cu o iluzie de libertate, pe trasee prestabilite. trupurile noastre devin masini perfecte de reciclat gunoaiele lumii din jur. avem o foame de nepotolit pentru gunoaie. asta face ca in jurul nostru sa se nasca o uriasa masinarie in continua evolutie, care nu are alt scop decat de a produce custom designed junk, pentru toate poftele noastre infinite. shaorma junk, small chocolates junk, soda junk, still images junk. double burger junk, royale with cheese junk. brand junk, love junk, de luxe junk, food-o-mat junk. absorbim in drumul nostru spre casa sau spre iluzoriile statii de refulare a singuratatii, adica barurile si cluburile noastre preferate, toate mizeriile frumos ambalate si servite de smileys cu chip de om. suntem the new perfect urban vacuum cleaner, cu "r" mare in cerculet, dupa "cleaner". sfarsim plini de fast moving consumer goods, lesinati pe o canapea budget customized. programme up, programme down. ladies and gentlemen, you may now unplug yourselves.

> THE ARMY OF CLONES >>> le-am luat asa cum erau, incercand disperat sa ma placa. au ajuns ale mele si apoi m-am dezbracat de costumul de om cumsecade. uratul de mine, indelung si vesnic iubitor al propriei mele persoane. au fost testate pentru a le determina disponibilitatile de adaptare la nou si apoi supuse sistematic unor perfuzii istovitoare de insumi. intrebare ? raspuns. raspuns gresit ? de la capat. alti stimuli. raspuns corect ? etapa urmatoare. mai greu, mai mult, mai neasteptat. raspuns gresit ? azi vei muri, ca sa stii cum e. te vei trezi maine, ca stii cum e sa te nasti la 20, la 25, la 30, la 35, la 40 de ani. raspuns corect ? inventez noi probe. probe, atacuri surpriza, in picaj, din canal, de dupa colt, dinauntru si de afara. raspuns gresit ? teleportare. eu sunt ecoul. trebuie sa ma cauti. sa cauti. sa cauti. raspuns corect ? vino alaturi de mine, in armata de nefericire. raspunsul corect este raspunsul meu, nu exista altul mai bun. raspunzi pana ce vei ajunge sa stii toate raspunsurile si apoi sa-ti pui singur intrebarile. o viata de intrebari fara raspuns. raspuns gresit ? raspuns corect. chiar si eu vad ca sunt inconjurat de oglinzi perfecte. cea care deformeaza va fi declarata necorespunzatoare si apoi sparta. in jurul meu nu sunt decat copii perfecte ale suficientei mele. the army of me.

> THE KNEE >>> genunchiul drept paraie la fiecare treapta la fel. ar putea macar sa faca diferenta intre atunci cand urc si atunci cand cobor. macar asa as avea niste repere despre daca ma prabusesc sau am iluzia ca evoluez. prrrrssst prrrrsst. in curand genunchiul stang i se va alatura discret la inceput si mai apoi cu multa forta. sper sa fie macar o alta nota. voi putea interpreta bifonic muzica mea favorita sau macar sa imit vreo cateva sonerii de telefon

> FUCK >>> fuck you lio bradi, ca mi-ai vandut un laptop care a pleznit ca o masina de la anticariat. adica i-a cazut usa. fuck me pentru ca l-am luat. fuck amsterdam cafe, pentru ca merg mereu acolo. fuck the weather, pentru ca mi-au inghetat mainile pe tastatura. fuck fight club, pentru ca e doar fictiune. fuck you, tataie, ca n-ai fost in stare sa ma-nveti si pe mine, in patru ani, cum se face un nenorocit de layout pentru medicamente, intr-o ora si sa se si vanda. fuck you mom&dad, ca m-ati facut prea cu bun simt. trebuia sa ma lasati pe strazi, sa pot sa fiu si eu baiat de baiat.